Cronologia istorică a Bazilicii Sfântul Marcu
828 AD: Relicve ale Sfântului Marcu aduse din Alexandria, Egipt, la un adăpost temporar din Veneția.
832 AD: Biserica a fost construită ca o clădire permanentă.
976 AD: Ca parte a rebeliunii, biserica este incendiată.
978 AD: Biserica este reconstruită.
1063 AD: Sub patronajul lui Domenico Contarini, se întreprinde un proiect de construcție care constituie baza actualei Bazilici Sfântul Marcu.
1094 AD: Vitale Falier a consacrat Bazilica și a dedicat-o Sfântului Marcu.
1807 AD: La instrucțiunile lui Napoleon, Bazilica Sfântul Marcu a fost transformată în reședința Patriarhului Veneției și declarată catedrală a orașului.
Secolele XV - XVII: Bazilica s-a confruntat cu perioade de instabilitate politică și a fost supusă unor noi Renovări, contribuind la bogăția stilurilor sale arhitecturale care îmbină influențele bizantine, romanice și gotice.
Secolul al XIX-lea: Bazilica a fost restaurată în urma daunelor cauzate de secole de expunere și factori de mediu.
Secolul XX: Eforturile de conservare s-au intensificat pentru a proteja Bazilica de potențiala degradare structurală și pentru a-i menține semnificația istorică și artistică.